SUPRAFÁȚĂ s. f. 1. față, parte exterioară a unui corp. 2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. 3. (mat.) arie limitată de o linie închisă. (după fr. surface) Vezi definitia »

cotáibă, cotáibi, s.f. (reg.) coteț (pentru viței, câini etc.). Vezi definitia »

SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette. Vezi definitia »

încurătúră s.f. (înv. și reg.) alergare, cursă, întrecere (de cai). Vezi definitia »

púntă, púnte, s.f. (înv.) vârf ascuțit (al spadei). Vezi definitia »