TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. Vezi definitia »

răitúg, răitúgi, s.m. (înv.) pantaloni de călărie. Vezi definitia »

vălúg (-gi), s. m. – 1. Volant care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 2. Torță, făclie. – Var. 2 văluț. Sb. valjuga (Candrea). În Olt. Vezi definitia »

VÁNDRUG s. m. lemn rotund despicat în două, care susține pereții unei mine. (< germ. Wandruck) Vezi definitia »

IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga]. Vezi definitia »