Definita cuvantului combină
COMBÍNĂ s.f. Mașină de lucru care îndeplinește simultan mai multe operații. ♦ Mașină agricolă care execută simultan atât lucrările de secerat, cât și pe cele de treierat. ♦ Mașină care execută în același timp tăierea și încărcarea cărbunilor. [Pl. -ne, var. combaină s.f. / < engl. combine, rus. kombain].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu combină
spărgătúră, spărgătúri, s.f. (înv.) spărtură, cioblitură, crăpătură, fisură, plesnitură. Vezi definitia »
smicureálă, smicuréli, s.f. (reg.) 1. operație de desfacere a boabelor de pe știuleți. 2. plânset înăbușit și întretăit de copil; scâncet. Vezi definitia »
GLICOPROTEÍDĂ, glicoproteide, s. f. (Biochim.) Proteină care conține în moleculă glucide. – Din fr. glycoprotéides. Vezi definitia »
poteríță, poteríțe, s.f. (înv.) poteră mică. Vezi definitia »
meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive. Vezi definitia »