Definita cuvantului combinație
COMBINÁȚIE s.f. 1. Reunire, îmbinare, combinare. ♦ Reacție prin care se unesc elemente chimice și se formează un corp compus, cu alte proprietăți fizice și chimice. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. [Gen. -iei, var. combinațiune s.f. / cf. it. combinazione, lat. combinatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu combinație
MIORAFÍE s. f. (med.) sutură a unui mușchi. (< fr. myorraphie) Vezi definitia »
ANTROPOZOFÍE s. f. Doctrină religioasă care înlocuiește pe Dumnezeu cu omul conceput ca esență divină, accesibilă numai inițiaților. – Din fr. anthroposophie. Vezi definitia »
PAREMIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază proverbele. ♦ Totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Gen. -iei. / < fr. parémiologie, cf. gr. paroimia – proverb, logos – studiu]. Vezi definitia »
SCHEPTOFILAXÍE s. f. profilaxie rapidă a manifestărilor de alergie prin ingerarea unor cantități foarte mici din alergenul respectiv. (< fr. skeptophilaxie) Vezi definitia »
REITERÁȚIE s. f. 1. reiterare. 2. metodă în topografie în măsurarea repetată a unghiurilor pentru a reduce erorile. (< fr. réitération) Vezi definitia »