beleá (beléle), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu. Vezi definitia »

gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55). Vezi definitia »

atingerea a dou persoane Vezi definitia »

VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețéle, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »

ȘAIZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincizeci și nouălea și al șaizeci și unulea. – Șaizeci + le + a. Vezi definitia »