Definita cuvantului belea
beleá (beléle), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu belea
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah. Vezi definitia »
GUGOȘEÁ, gugoșele, s. f. V. gogoșea. Vezi definitia »
ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a. Vezi definitia »
șchiópea s.m. art. (reg.; deprec.) șchiopârlan (persoană șchioapă). Vezi definitia »
AUTOSUPRAVEGHEÁ vb. refl. a se autocontrola. (< auto1- + supraveghea) Vezi definitia »