paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”. Vezi definitia »

DEMIVOLÉU s. n. (tenis) luare a mingii imediat după contactul ei cu solul. (< fr. demi-volée) Vezi definitia »

CICISBÉU s. m. curtezan al unei doamne; cavaler care servea o doamnă. (< it. cicisbeo) Vezi definitia »

LARDACÉU, -ÉE adj. (despre țesuturi patologice) care ia aspect și consistență de slănină. (< fr. lardacé) Vezi definitia »

ANDROCÉU s. n. totalitatea staminelor unei flori. (< fr. androcée) Vezi definitia »