CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț. Vezi definitia »

Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: țe]. Vezi definitia »

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin. Vezi definitia »

CEREPOVEȚ, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), port la L. Rîbinsk; 310 mii loc. (1989). Șantiere navale. Siderurgie, mat. de constr., încălț., tricotaje etc. Mănăstire (sec. 14). Vezi definitia »

clepț, clepți, s.m. (reg.) scândurică de brad din care se face șindrila; șpan. Vezi definitia »