róib (róibi), adj. – Șarg. – Mr. aroibu. Lat. rubeus (Cipariu, Elemente, 72; Pușcariu 1473; REW 7408; Graur, Rom., LV, 472), cf. v. it. robbio (v. sard. rubiu), prov. roi, fr. rouge, cat. roig, sp. rubio. Din rom. provine mag. rojb (Edelspacher 21). Vezi definitia »

-TRIB² elem. tribo-. Vezi definitia »

trib, triburi s. n. (intl.) 1. bandă, grup. 2. șatră. Vezi definitia »

huib s.m. (reg.) nebun (de supărare), năuc. Vezi definitia »

NOTOTRÍB, -Ă adj. (despre polen) transportat pe spatele insectei care face polenizarea. (< fr. nototribe) Vezi definitia »