COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration]. Vezi definitia »

ANAFILAXÍE s. f. creștere a sensibilității organismului față de anumite substanțe prin asimilarea unor doze foarte mici. (< fr. anaphylaxie) Vezi definitia »

HIERURGÍE s. f. serviciu divin de binecuvântare și sfințire a omului și a firii înconjurătoare. (< fr. hiérurgie) Vezi definitia »

ASTRAFOBÍE s. f. teamă patologică de tunete și fulgere. (< fr. astraphobie) Vezi definitia »

sálcie (sálcii), s. f. – Sos. – Var. salță. It., sp. salsa, prin mijlocirea ngr. σάλτσα. Sec. XIX, cuvînt rar, folosit de Alecsandri. Vezi definitia »