TAUTOLOGÍE s.f. 1. Repetare inutilă cu alți termeni a aceleiași idei; pleonasm. 2. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. ♦ (În logica simbolică) Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. [Gen. -iei. / < fr. tautologie, cf. gr. tauto – același, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

PARABULÍE s.f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați și schizofrenici, manifestată prin slăbirea activității voluntare. [Gen. -iei. / < fr. paraboulie]. Vezi definitia »

NAUPATÍE, naupatii, s. f. (Med.) Rău de mare. [Pr.: -na-u-] – Din fr. naupathie. Vezi definitia »

CATALOGRAFÍE s. f. ramură a biblioteconomiei care studiază principiile și metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu. (< fr. catalographie) Vezi definitia »

COLÍZIE s. f. v. coliziune. Vezi definitia »