GIRANDÓLĂ, girandole, s. f. (Livr.) 1. Candelabru cu mai multe brațe. 2. (La pl.) Cercei cu diamante (1). – Din fr. girandole. Vezi definitia »

BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille. Vezi definitia »

AGHEÁSMĂ s. f. (În religia creștină) Apă sfințită. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma. Vezi definitia »

BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda. Vezi definitia »

AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Din aguridă + suf. -ioară. Vezi definitia »