ÓRFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filozofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice – denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique. Vezi definitia »

INFRAACÚSTIC, -Ă adj. (despre vibrații acustice) cu frecvența sub limita inferioară a audibilității. (< fr. infra-acoustique) Vezi definitia »

ONTOLÓGIC, -Ă, ontologici -ce, adj. Care aparține ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei; ontic. – Din fr. ontologique. Vezi definitia »

CÍVIC, -Ă adj. propriu cetățeanului; cetățenesc. ◊ (fig.) patriotic. (< fr. civique, lat. civicus) Vezi definitia »

AZEOTRÓPIC, -Ă adj. azeotrop. (< fr. azéotropique) Vezi definitia »