FÓNIC, -Ă adj. 1. Format din sunete, privitor la sunete. 2. Sonor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sonor”, „de sunet”, „de vorbire”, cu ajutorul căruia se formează adjective. [< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos]. Vezi definitia »

DISCHERATÓZIC, -Ă adj. Referitor la discheratoză. [< fr. dyskératosique]. Vezi definitia »

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice Vezi definitia »

VAGOMIMÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) A cărei acțiune imită pe aceea a nervului vag. [< fr. vagomimétique]. Vezi definitia »

DIGAMÉTIC, -Ă adj. care posedă ambele tipuri de gameți, masculi și femeli. (< fr. digamétique) Vezi definitia »