nașpi v. nașpa. Vezi definitia »

risipí (risipésc, risipít), vb. – 1. A dispersa, a împrăștia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s. n. (înv., ruină); risipă, s. f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin. Vezi definitia »

PI s. m. inv. 1. literă a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului p. 2. (mat.) simbol reprezentând raportul constant dintre lungimea unui cerc și diametrul său, egal cu circa 3,14. (< fr., gr. pi) Vezi definitia »

pocerpí, pocerpésc, vb. IV (înv.) a scoate un lichid dintr-un vas; a turna un lichid dintr-un vas în altul. Vezi definitia »

STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp. Vezi definitia »