Definita cuvantului aer
áer (áere), s. n.1. Văzduh. – 2. Aspect, înfățișare. – Mr., megl. aeru. În mr. și aera (‹ ngr. ἀέρας). Lat. āēr (Pușcariu 43; REW 240; DAR); cf. alb. ajër, it. aria, (ven. aiere, sard. aera, engad. ajer), prov., sp. aire, fr. air, v. sp. aer, port. ar. Sensul 2 este împrumutat din fr. A intrat în conflict cu contribuțiile neol., a căror bază este identică; astfel, aera pare să se întemeieze pe aer, dar reproduce fr. aérer etc. Nu mai menționăm numeroasele der. neol. referitoare la aviație. Der. aera, vb. (a aerisi), din fr.; aereală, s. f. (esență); aerel, s. n. (assa foetida); aeresc, adj. (aerian); aerian, adj.; aerisi, vb.; din ngr. ἀερίζω (Gáldi 138); aeriseală, s. f. (aerisire); aeronaut, s. m.; aeroplan, s. n.; aeros, adj. (aerian, vaporos).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aer
șpițér, șpițére, s.n. (reg.) târnăcop cu două brațe în formă de tăiș. Vezi definitia »
TRIPIÉR s. m. muncitor de abator specializat în pregătirea pentru valorificare a tuturor deșeurilor animale. (< fr. tripier) Vezi definitia »
SPORIFÉR, -Ă adj. Care ține, care poartă spori. [< fr. sporifère]. Vezi definitia »
PIVNICÉR, pivniceri, s. m. 1. Persoană care are sub supravegherea sa o pivniță de vinuri; chelar. 2. Titlu dat boierului care avea în grijă viile și pivnițele domnești; persoană care purta acest titlu. – Pivniță + suf. -ar. Vezi definitia »
COECHIPIÉR, -Ă s. m. f. membru al unei echipe, al unei formații etc., în raport cu ceilalți membri ai echipei. (< fr. coéquipier) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z