ELEȘTÉU, eleșteie, s. n. V. heleșteu. Vezi definitia »

ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. – [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai. Vezi definitia »

șerpenéu, șerpeneáuă, s.n. (reg.) 1. cratiță de tuci. 2. ceaun. 3. vas de lemn scobit la bucătărie; blid. Vezi definitia »

HIPOGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. epigeu) Care trăiește sub pământ. ♦ (Despre un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. ♦ (Despre roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul pământului. [< fr. hypogé, cf. gr. hypo – sub, ge – pământ]. Vezi definitia »

băiat de traseu expr. (deț.) tip cumsecade, om de treabă. Vezi definitia »