paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”. Vezi definitia »

DINÉU s. n. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. (< fr. dîner) Vezi definitia »

MOAIÉU s. n. 1. partea centrală a unei roți prin care trece osia; butucul roții. 2. orice piesă centrală pe care sunt asamblate piesele ce trebuie să se învârtă în jurul osiei. (< fr. moyeu) Vezi definitia »

deféu (-uri), s. n. – Gratificație pentru actori, în raport cu numărul de reprezentații la care participă. Fr. des feux (Iordan, BF, VII, 233). Vezi definitia »

ceu, céuri, s.n. (reg.) oală de fier. Vezi definitia »