TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus. Vezi definitia »

ARHÉU s. m. (fil.) termen care exprimă esența tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor și ființelor; forță vitală; principiu. (< fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe) Vezi definitia »

BUȘÉU, bușeuri, s.n. Mici pateuri din foitaj, umplute divers. – Din fr. bouchée (= îmbucătură) Vezi definitia »

PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă puternică, vitează. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para¹- + leu. Vezi definitia »

GODÉU s. n. 1. cupă de elevator. 2. piesă din material izolant utilizată pentru realizarea de legături electrice. 3. fald, cută la o rochie, la o draperie etc. 4. urmă pe care o lasă presiunea degetului pe un tegument cutanat sau mucos infiltrat de un edem. (< fr. godet) Vezi definitia »