Definita cuvantului testaceu
TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu testaceu
temetéu (-ée), s. n. – (Trans.) Cimitir. Mag. temető (Tiktin). Vezi definitia »
MICACÉU, -ÉE adj. (despre roci, minerale) care conține mică. (< fr. micacé) Vezi definitia »
ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei. Vezi definitia »
NOPÉU s. n. îngroșare a firelor textile finite, în timpul fabricației, datorită aglomerării de fibre din materia primă. (< fr. nope) Vezi definitia »
CHEU s.n. v. chei. Vezi definitia »