ESCESÍV, -Ă adj. v. excesiv. Vezi definitia »

DEGRESÍV, -Ă, degresivi, -e, adj. Care scade, care se reduce, care descrește treptat; descrescător. – Din fr. dégressif. Vezi definitia »

ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărțirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanțial. ◊ Ablativ absolut = construcție sintactică specifică limbilor latină și greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziție circumstanțială. – Din fr. ablatif, lat. ablativus. Vezi definitia »

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus. Vezi definitia »

COMPILATÍV, -Ă adj. (Cu caracter) de compilație. [< compila + -(t)iv]. Vezi definitia »