PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos) Vezi definitia »

POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme. Vezi definitia »

SINGULARÍSM s.n. (Fil.) Concepție metafizică potrivit căreia universul este alcătuit dintr-un singur principiu sau are o singură cauză. [< germ. Singularismus]. Vezi definitia »

SOLIPSÍSM s. n. Concepție, doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme. Vezi definitia »

HIPOGENITALÍSM s.n. (Med.) Dezvoltare incompleta și funcție redusă a glandelor sexuale. [< fr. hypogénitalisme]. Vezi definitia »