HIPOGENITALÍSM s. n. insuficientă dezvoltare anatomică și funcțională a glandelor genitale; hipogonadism. (< fr. hypogénitalisme) Vezi definitia »

METEOROTROPÍSM s. n. modificări provocate de acțiunea factorilor atmosferici asupra organismelor. (< fr. météorotropisme) Vezi definitia »

FLEGMATÍSM s.n. Caracter flegmatic. [< fr. flegmatisme]. Vezi definitia »

BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești. Vezi definitia »

ZOOMORFÍSM s. n. credință religioasă care afirmă metamorfozarea oamenilor în animale. ◊ cult primitiv care are la bază adorarea unor animale ca divinități. (< fr. zoomorphisme) Vezi definitia »