ÁRIE², arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire). Vezi definitia »

AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Fr. aphasie (< gr.). Vezi definitia »

ACIDIMETRÍE s.f. Capitol din analiza volumetrică privind determinarea acidității lichidelor. ♦ Metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază. [< fr. acidimétrie]. Vezi definitia »

CATAFAZÍE s.f. Tulburare a vorbirii, constând în repetarea mecanică a aceleiași fraze sau acelorași cuvinte. [Gen. -iei. / < fr. cataphasie, cf. gr. kata – în jos, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

KYRIE s. f. începutul unei invocații într-o misă la ortodoxși și la catolici. (< fr. kyrie, gr. Kyrie eleison) Vezi definitia »