chelár (chelári), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar). Vezi definitia »

SEDENTÁR, -Ă adj. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative. ◊ (despre populații) stabil; nemigrator. (< fr. sédentaire, lat. sedentarius) Vezi definitia »

catár² (simptom) s. n., pl. catáruri Vezi definitia »

ICUSÁR s. m. v. icosar. Vezi definitia »

CAPILÁR, -Ă adj. 1. Subțire, fin, îngust (ca un fir de păr). ◊ Vase capilare = cele mai mici vase sanguine prin care se hrănesc țesuturile corpului și care fac legătura între vene și artere. 2. Referitor la capilaritate. [< fr. capillaire, cf. lat. capillus – păr]. Vezi definitia »