MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo. Vezi definitia »

scândură care se pune împrejurul tocului de la ușă sau fereastră; blană Vezi definitia »

pâniúță, pâniúțe, s.f. (reg.) pânișoară. Vezi definitia »

INECHIVÁLVĂ, inechivalve, adj. (Zool.; în sintagma) Cochilie inechivalvă = cochilie formată din două valve inegale. – Din fr. inéquivalve, engl. inequivalve. Vezi definitia »

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbolul care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea]. Vezi definitia »