cobóc (-curi), s. m. – (Înv.) Pahar. Rut. kubok (DAR). Sec. XVI. Vezi definitia »

BOJÓC, bojoci, s. m. (Pop.) Plămân (mai ales de animale). ◊ Expr. (Fam.) E numai bojoci = e foarte slab, dar foarte activ și plin de pasiune și entuziasm. [Var.: (reg.) bojóg s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk. Vezi definitia »

PROTOCÓC s. m. algă microscopică, pe scoarța arborilor. (< fr. protococcus) Vezi definitia »

homâltóc s.n. (reg.) ghemotoc, gomoloz, folomoc. Vezi definitia »