Definita cuvantului conclusiv
CONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conclusiv
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Franțuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif. Vezi definitia »
PREZERVATÍV, -Ă adj. Care prezervă; apărător, preventiv. // s.n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual. [< fr. préservatif]. Vezi definitia »
RADIOACTÍV, -Ă adj. Referitor la radioactivitate. ♦ (Despre elemente) Care prezintă radioactivitate. [Cf. fr. radioactif]. Vezi definitia »
NUNCUPATÍV, -Ă adj. (despre testamente) dictat de testator potrivit formelor legale. (< fr. nuncupatif, lat. nuncupativus) Vezi definitia »
CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus. Vezi definitia »