șainalét s.n. (reg.) 1. compătimire. 2. regret. Vezi definitia »

GRUPET s. n. (muz.) Ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) din execuția a patru sunete întrâ��o singurĂ� mĂ�surĂ� (împreunĂ� cu sunetul principal). -Din it. Gruppetto Vezi definitia »

TRIOLÉT s. n. 1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă. 2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice. (< fr. triolet) Vezi definitia »

CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet]. Vezi definitia »

oțét (oțéturi), s. n. – Lichid cu gust acru folosit în alimentație; acid acetic diluat. Sl. ocĭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 235; REW 98; Conev 88) din lat. acetum (Romansky 123; der. din gotică, propusă prin sl. de REW, nu pare sigură), cf. bg., cr., slov., rut., rus. ocet, mag. eczet. Der. din lat. acetum (Cipariu, Elemente, 10; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Der. oțetar, s. m. (producător sau negustor de oțet; arbore ornamental, Rhus typhina); oțetar, s. n. (serviciu de masă pentru oțet și untdelemn; vas pentru oțet); oțetărie, s. f. (fabrică de oțet); oțeți, vb. (var. Mold. oțeti), vb. refl. (a se înăcri); oțetos, adj. (acru). Vezi definitia »