TÓRȚĂ, torțe, s. f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) tórție s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche. Vezi definitia »

SEMITRAVÉRSĂ s. f. (mar.) traversină. (< semi- + traversă) Vezi definitia »

CICLORÁMĂ, ciclorame, s. f. Fundal de scenă curbat, confecționat în general din pânză de culoare neutră; orizont (3). – Din fr. cyclorama. Vezi definitia »

IRIDOGRÁMĂ s. f. mijloc de completare a diagnosticului unei boli prin consultarea irisului (I, 2) bolnavului. (< fr. iridogramme) Vezi definitia »

METAMATEMÁTICĂ s. f. Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. – Din fr. métamathématique. Vezi definitia »