ceaúș, ceaúși, s.m. (înv.) 1. funcționar inferior al Sultanului turcesc (ușier, curier, aprod). 2. funcționar inferior în țările române cu aceleași funcții: ușier, curier, aprod. 3. căpetenie, comandant, șef, vătaf al slugilor. 4. grad vechi în armată (căprar). 5. mijlocitor între plutași și expeditorul plutelor; dragoman. 6. varietate de struguri albi. 7. numele unei hore. Vezi definitia »

ROGOZÍȘ, rogozișuri, s. n. (Rar.) Loc unde crește mult rogoz. – Rogoz + suf. -iș. Vezi definitia »

BENÍȘ s. n. v. biniș. Vezi definitia »

MĂLINÍȘ, mălinișuri, s. n. Loc unde cresc mălini (1). – Din mălin + suf. -iș. Vezi definitia »

GRUNZURÁȘ, grunzurași, s. m. Diminutiv al lui grunz. Vezi definitia »