tăpăneálă s.f. (reg.) 1. mers rar, greoi. 2. pălăvrăgeală. Vezi definitia »

ENTRÁNȚĂ s. f. (inform.) numărul de intrări ale unei porți logice. (< fr. entrance) Vezi definitia »

costándă (costánde), s. f. – Monedă veche de argint, care valora în prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (monedă veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se găsea destul de frecvent în tezaurele din bazinul Dunării; sau, în general, monedă bizantină de aur). Cf. cosînzeană. Vezi definitia »

APȘOÁRĂ, apșoare, s. f. Diminutiv al lui apă. – Apă + suf. -șoară. Vezi definitia »

PÍZMĂ, pizme, s. f. (Pop.) Ciudă, necaz, nemulțumire; p. ext. ură, dușmănie; (sens curent) invidie. ◊ Loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenția de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ◊ Expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a ajunge la ceartă cu cineva. – Din sl. pizma. Vezi definitia »