ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution]. Vezi definitia »

MICȚIÚNE, micțiuni, s. f. Urinare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. miction. Vezi definitia »

FUNÍNGINE, funingini, s. f. Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc. – Lat. fuligo, -inis. Vezi definitia »

EFUZIÚNE s.f. 1. Manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească. 2. Proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică. 3. Erupție vulcanică. [Pron. -zi-u-, var. efuzie s.f. / cf. fr. effusion, lat. effusio – răspândire]. Vezi definitia »

întărâtăciúne s.f. (reg., înv.) întărâtare. Vezi definitia »