povestitúră, povestitúri, s.f. 1. (înv.) povestire. 2. (reg.) poveste, pățanie. Vezi definitia »

ARABÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază limba, cultura și civilizația arabă. (< germ. Arabistik) Vezi definitia »

-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „colecție”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris și -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke]. Vezi definitia »

NEFRÍCĂ s. f. (Rar) Lipsă de frică; curaj, îndrăzneală. – Din ne- + frică. Vezi definitia »

EZERÍNĂ, ezerine, s. f. Alcaloid extras din semințele unei plante leguminoase, utilizat în tratamentul glaucomului, parezelor intestinale etc. – Din fr. ésérine. Vezi definitia »