ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți. Vezi definitia »

RECONDÚCERE s. f. v. reconduce. [DMLR] Vezi definitia »

PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Fam.) Pipetă. – Pica¹ + suf. -ătoare. Vezi definitia »

zburáre (înv.) s. f., g.-d. art. zburắrii; pl. zburắri Vezi definitia »

TASÁRE, tasări, s. f. Faptul de a se tasa; cufundare Vezi definitia »