sărcuí, pers. 3 sg. sărcuiéște, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcăli. Vezi definitia »

surviețuí, surviețuiésc, vb. IV (înv.) a supraviețui. Vezi definitia »

cermăluí, cermăluiésc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui. Vezi definitia »

pergheluí, pergheluiésc, vb. IV (înv.; despre cercuri, circumferințe) 1. a descrie, a desena, a trasa. 2. a construi în formă de arcadă sau de semicerc. Vezi definitia »

ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »