sud s. m. – Departament, provincie. Sb. sud (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., termen administrativ. Vezi definitia »

PSEUD- v. pseudo-. Vezi definitia »

BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez]. Vezi definitia »

SCUD s.m. (Ist.) Monedă veche de argint sau de aur, care avea circulație în apusul Europei. [Pl. -uzi. / < it. scudo]. Vezi definitia »

SUD s. n. 1. Punct cardinal opus nordului, aflat în direcția în care se îndreaptă Soarele la amiază în emisfera nordică; miazăzi, amiază. ◊ Loc. adj. De sud = sudic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată spre sud (1). ♦ Popoare, populații care locuiesc în sud (2). – Din fr. sud. Vezi definitia »