Definita cuvantului conjunctiv
CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjunctiv
COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. – Din fr. coopératif. Vezi definitia »
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif) Vezi definitia »
IMPLOZÍV, -Ă adj. care caracterizează implozia (3). (< fr. implosif) Vezi definitia »
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. Vezi definitia »
SUPRANORMATÍV, -Ă adj. Care este peste normă, în afara normei. [< supra- + normativ]. Vezi definitia »