TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii adj. (Înv.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki. Vezi definitia »

PÁLIU¹ s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio]. Vezi definitia »

DENDRÁRIU s. n. parc în care sunt prezentate colecții de plante vii în condiții naturale sau de seră. (< rus. dendrarii) Vezi definitia »

GIUVAERGÍU, giuvaergii, s. m. Bijutier. [Var.: juvaergiu s. m.] – Tc. cevahirci. Vezi definitia »

DECÉNIU s. n. perioadă de zece ani; decadă (3). (< lat. decennium, it. decennio) Vezi definitia »