nóră (nuróri), s. f. – Soția fiului. – Var. (înv.) nor. Mr. nor(ă), megl. noră. Lat. nǒrus, formă populară a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Pușcariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), cf. it. nuora, prov. noro, v. fr. nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora. Var. supraviețuiește în legături sintactice: noru-mea, noru-sa; pl. indică un paralelism cu soră. Pentru absența diftongării, cf. Rosetti, I, 60. E cuvînt de uz general (ALR, I, 260). Vezi definitia »

BLASTOMOGENÉZĂ s. f. proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne. (< fr. blastomogenèse) Vezi definitia »

STRONȚIÁNĂ s.f. Oxid sau hidroxid de stronțiu. [Pron. -ți-a-. / < fr. strontiane]. Vezi definitia »

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală. Vezi definitia »

LOXODRÓMĂ s. f. curbă pe o hartă reprezentând globul terestru, care taie toate meridianele sub același unghi. (< engl. loxodrome) Vezi definitia »