PRIZONIERÁT s. n. Situația sau starea de prizonier (1); p. ext. perioadă de timp în cursul căreia cineva este prizonier (1); captivitate. [Pr.: -ni-e-] – Prizonier + suf. -at. Vezi definitia »

ETOCRÁT, -Ă s. m. f. adept al etocrației. (< fr. éthocrate) Vezi definitia »

PREDICÁT s. n. 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ◊ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< fr. prédicat, lat. praedicatum) Vezi definitia »

MERITÁT, -Ă, meritați, -te, adj. Care îi revine cuiva în mod justificat, care i se cuvine. – V. merita. Vezi definitia »

VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil. – V. verifica. Vezi definitia »