OBÓI s. n. instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și clape. (< it. oboe, germ. Oboe) Vezi definitia »

ogói, ogoáie, s.n. (reg.) 1. loc în care se joacă copiii cu mingea; loc delimitat pentru jocurile copiilor. 2. joc practicat de flăcăi și fete, cu mingea mică, pe un teren delimitat ca cerc. 3. liniște, tihnă, odihnă. Vezi definitia »

popói, popoáie, s.n. (reg.) 1. mălai subțire copt în spuză. 2. pâine mică de forma unei turtițe. Vezi definitia »

GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec. Vezi definitia »

pirchițói, pirchițói, s.m. (reg.) bărbătușul bibilicii. Vezi definitia »