Definita cuvantului ciompleu
ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ciompleu
PATEU, pateuri s.n (Arg.) (adol.) Ficat. Vezi definitia »
TASÉU, taseuri, s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. – Cf. fr. tasseau. Vezi definitia »
bleu2 (fr.) [eu pron. ö] s. n., art. bleu-ul; (nuanțe) pl. bleu-uri Vezi definitia »
SCARABÉU, scarabei, s. m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat și turtit, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dințate, care se hrănește cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfățișează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus. Vezi definitia »
MICACÉU, -ÉE adj. (despre roci, minerale) care conține mică. (< fr. micacé) Vezi definitia »