HIPOGÉU², -Ă adj. 1. (despre animale, plante) care trăiește sub pământ. ◊ (despre un mod de germinație) la care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. 2. (despre roci, procese geologice) care își are originea în interiorul pământului. (< fr. hypogé, gr. hypogeios) Vezi definitia »

PUSÉU, puseuri, s. n. Manifestare bruscă și puternică (însoțită de ridicarea temperaturii) a unei boli; acces. ♦ Fig. Izbucnire, elan, vervă, exuberanță. – Din fr. poussée. Vezi definitia »

feleștéu, feleștéuri, s.n. (reg.) 1. ungător pentru osiile carului (alcătuit dintr-un băț scurt cu pămătuf la un capăt). 2. băț cu un petec la un capăt, folosit în jocul copiilor. Vezi definitia »

ferchetéu, ferchetéuri, s.n. (reg.) resteu (la jugul boilor). Vezi definitia »

TEU¹ s. n. instrument, obiect în forma literei T: a) riglă de desen în formă de T; b) fiting, piesă fasonată în formă de T, pentru racordarea țevilor, la canalizări; c) panou în formă de T, pe un aeroport, pentru a indica direcția de aterizare; d) dispozitiv de fier pentru fixarea cuțitelor la strung. (< fr. té) Vezi definitia »