EQUISÉTUM s.m. 1. Arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvoltă tulpinile aeriene cu ramuri și frunze în verticil. 2. Coada-calului. [< fr. equisetum, cf. lat. equisaetum < equus – cal, saeta – păr rigid]. Vezi definitia »

VÉLUM s.n. 1. Pânză mare care acoperă un circ, o barcă. V. velarium. 2. (Zool.) Formație sau structură membranoasă asemănătoare unui văl, prezentă la meduze, unele larve etc., în apropierea cavității bucale. [< lat. velum]. Vezi definitia »

SÁGUM s. n. manta scurtă romană și galică care se prindea pe umăr cu o broșă. (< lat., fr. sagum) Vezi definitia »

zbúcium s. n., pl. zbúciumuri Vezi definitia »

CÁMBIUM s.n. (La arbori) Țesut vegetal tânăr, în formație, aflat între coajă și alburn. [Pron. -bi-um, pl. -muri, var. cambiu s.n. / < fr. cambium]. Vezi definitia »