PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ALESÍDĂ, aleside, s. f. (Înv.) Lănțișor întrebuințat la cesornice de buzunar, ca podoabă femeiască în jurul gâtului etc. [Var.: alăsídă s. f.] – Din ngr. alisída. Vezi definitia »

secăturícă, secăturéle, s.f. (înv.) 1. (la pl.) fleacuri, nimicuri. 2. (fam.) licheluță. Vezi definitia »

MAGNETOAERODINÁMICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază curgerea gazelor ionizate la temperatură înaltă, supuse uniui câmp magnetic. (< fr. magnétoaérodynamique) Vezi definitia »

OCULOGRÁMĂ s. f. înregistrare a mișcărilor globilor oculari. (< fr. oculogramme) Vezi definitia »