DEMÍSIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare]. Vezi definitia »

REVÚLSIE s.f. Iritație locală a pielii, provocată pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face să înceteze o stare congestivă sau inflamatorie existentă în altă parte a corpului. [Gen. -iei, var. revulsiune s.f. / cf. fr. révulsion, lat. revulsio]. Vezi definitia »

TEOGAMÍE s.f. (Mit privitor la) împerecherea unei divinități cu un muritor, mai ales a unui zeu cu o muritoare (de obicei cu o regină, prin care se acredita ideea eredității divine a copilului regal). [Gen. -iei. / < it. teogamia, fr. théogamie, cf. gr. theos – zeu, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. Vezi definitia »

AGONÍE s.f. Stare patologică a organismului care precedă moartea. V. comă. ◊ În agonie = pe moarte. ♦ (Fig.) Neliniște, violență; zbucium puternic. [< fr. agonie, cf. gr. agonia – luptă]. Vezi definitia »