Definita cuvantului contemperație
CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contemperație
FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie]. Vezi definitia »
IMAGOLOGÍE s. f. Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. – Din fr. imagologie. Vezi definitia »
VIBROTERAPÍE s.f. Seismoterapie. ˙[Gen. -iei. / < fr. vibrothérapie, cf. lat. vibrare – a vibra, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »
AUTOINFÉCȚIE s.f. Infectare cu microbi de la însuși individul respectiv. [< fr. auto-infection]. Vezi definitia »
HIPOXEMÍE, hipoxemii, s. f. (Med.) Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. – Din fr. hypoxémie. Vezi definitia »