Definita cuvantului contingență
CONTINGÉNȚĂ s.f. Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. [Cf. it. contingenza, fr. contingence].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contingență
HELIOTROPÍNĂ s. f. produs sintetic care înlocuiește esența de heliotrop1. (< fr. héliotropine, germ. Heliotropin) Vezi definitia »
AMÁRĂ s.f. (Mar.) Cablu folosit pentru amararea ambarcațiilor, a navelor. [< fr. amarre]. Vezi definitia »
CENTRÁLĂ s.f. 1. Organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de clădiri cu instalațiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Stațiune prin care se pun în legătură posturile unei rețele de telecomunicații. [Cf. fr. centrale]. Vezi definitia »
CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. Vezi definitia »
BINORMÁLĂ s.f. (Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z