zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă Vezi definitia »

pălătuí², pălătuiésc, vb. IV (reg.) a vorbi a se sfătui cu cineva; a pune ceva la cale. Vezi definitia »

BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec. Vezi definitia »

ácul-pămấntului (plantă) s. m. art. Vezi definitia »

bárba-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-úrsului Vezi definitia »